„America este o altă lume!” Povestea din spatele medaliilor mondiale, prin ochii antrenorului băcăuan Cristi Nemțeanu

A trecut doar două zile de când ecourile Campionatelor Mondiale de Atletism U20 din Oregon s-au stins, dar entuziasmul încă plutește în aer pe tărâm băcăuan. Antrenorul Cristi Nemțeanu a revenit acasă, încă sub imperiul emoțiilor și al succesului răsunător obținut de delegația României.

Bilanțul? O mândrie fără margini și o confirmare că școala băcăuană de atletism știe să scoată campioni pe bandă rulantă. În centrul acestui povești de succes se află talentata Daria Vrânceanu , eleva sa, care să întors acasă cu o strălucitoare medalie de argint la triplusalt, după o luptă strânsă în care aurul ia scăpat printre degete abia la ultima săritură.

La cald, proaspăt sosit din SUA, tehnicianul ne-a deschis ușa amintirilor și ne-a împărtășit câteva dintre trăirile și culisele acestor călătorii de neuitat.

„Am venit cu sentimentul datoriei împlinite”

Pentru Cristi Nemțeanu, experiența din Oregon se traduce prin mândrie pură. România a deplasat un contingent extrem de compact — doar 11 atleti —, dar eficiența a fost la cote maxime: două medalii de aur, o de argint, doi finaliști și alți doi sportivi prezenți în semifinale.

„Am venit cu sentimentul de victorie, cu sentimentul datoriei împlinite. A fost un concurs de neuitat” , mărturisește antrenorul băcăuan, cu vocea încărcată de adrenalina acelor momente.

Luminile reflectoarelor au căzut puternic pe două fete minunate, adevărate fenomene ale generației lor: Ștefania Uță, care a cucerit aurul la 400 de metri garduri într-o manieră detașată, și propria sa elevă, Daria Vrânceanu , argint la triplusalt.

„Ștefania a câștigat aurul detașat, nici ea nu se aștepta la o asemenea performanță. Iar Daria a ratat aurul la ultima săritură, dar este o performanță imensă. Sunt două fete foarte talentate de care atletismul românesc va mai auzi cu siguranță!” , subliniază tehnicianul.

O altă lume: Organizare de vis și un cult pentru sport

Confruntat cu amploarea unui eveniment global unde au participat peste 150 de delegații — unele numărând între 70 și 100 de sportivi —, antrenorul băcăuan a privit Statele Unite cu ochiul fin al omului de sport, dar și cu uimirea unui călător ajuns într-un univers paralel.

• O organizare impecabilă: „America este o altă lume, este așa cum se aude, cu totul altfel spre deosebire de Europa, nu mai vorbim de România. Concursul a fost organizat exemplar, baza foarte bine întreținută, cazare deosebită, mâncare neamipomenită. Stadionul a fost o bijuterie, e cel mai frumos stadion pe care am călcat vreodată”

• O atmosferă caldă: Peste Ocean, dincolo de rigurozitatea competiției, ritmul a fost îmblânzit de energia oamenilor. „Lumea în America este relaxată, cordială, zâmbitoare. Am venit plăcut surprins.”

Oază de relaxare și o confesiune de suflet

Printre antrenamente, stresul competiției și emoțiile probelor, delegația română a avut parte și de moment de respiro, grație unui prieten de suflet.

• „Datorită colegului nostru Iulian Stoica, un român stabil de 20 de ani în America, am putut merge și până la Oceanul Pacific”, povestește antrenorul, cu un zâmbet nostalgic.

Și, privind în urmă la amploarea infrastructurii și la respectul pe care Statele Unite îl acordă mișcării, Cristi Nemțeanu a făcut o mică mărturisire cu iz de confesiune:

„Dacă aș fi fost mai tânăr, chiar rămâneam, poate, în America să pot antrena. La ei, atletismul este un cult; este o națiune care iubește mult sportul.”

Viitorul sună bine pentru Bacău

Deși America a lăsat în următorii amintiri de neșters și un stadion de basm, antrenorul Cristi Nemțeanu s-a întors acasă acolo unde îi este locul: pe pistă, aproape de sportivi, pregătind deja provocări. Pentru atletismul băcăuan și pentru Daria Vrânceanu, argintul din Oregon nu este un punct final, ci doar o rampă de lansare spre noi culmi ale succesului mondial!

G.Pop