La ce-o mai fi bună presa locală?
De treci codrii de aramă, mai bine tai copacul. Cam acesta ar fi răspunsul oferit de oricare dintre cei care ocupă diverse funcții publice, pe criterii doar de apartenență la o asociere de interese politice sau la alta. Nu este un răspuns nou, ci unul de foarte mulți ani. Evident, pervertirea accentuată a conștiinței publice s-a făcut de când au apărut rețelele sociale. Mă scuzați, orice prost are acum tribună, e “influiensăr”, are păreri despre orice domeniu, de la chimie organică, virusologie până la geopolitică. Doi ani de hăulit răhățișuri on-line și gata, poate face politică locală. Lejer o poate face. Este acceptat de o clasă politică de pe Bistrița care nu e cu mult mai brează. De altfel, vorba aceea, politica este oglinda societății. Evident și presa locală. Dar în cazul acesteia, lucrurile sunt cu multe nuanțe.
În primul rând, s-a plecat de la concepția că ziaristul este un soi de iobag pe o plantație politică. Din când în când i se mai aruncă vreo ciosvârtă, în forma unui contract ori o informație off the record. Cu asta am început în 1990. Din păcate, mulți dintre cei care prestau jurnalism băcăuan local pe atunci, și-au asumat statutul ăsta în schimbul unor privilegii minime, de la niște uși deschise la cabinete medicale până la băgatul în seamă din partea noilor primari și aleși produși de democrația noastră originală. Ăsta este păcatul originar. Dar chiar și în umbra lui, huliți și disprețuiți, ziariștii și-au făcut meseria. Au scris, au intervievat, au dezvăluit, au mișcat niște lucruri. A urmat epoca baronilor și mogulilor. Cu Sechelariu, cu Nistor, cu Șoșu, cu Stavarache și Benea. Cu toții și-au dorit o presă a lor. Una prin care să-și „ferfelească” adversarii. Și totuși, chiar în condițiile astea, mulți dintre ziariști și-au văzut de treabă. Au înghițit broaște râioase, au trăit umilințe, au fost tratați ca niște muncitori necalificați cu două clase mai multe decât trenul. Și-a apărut subtil, internetul. Cu toate beneficiile dar și neajunsurile sale. Presa tradițională, așa cum era ea, cu bune și rele, a dispărut. De când cu site-urile sociale, este aproape înmormântată. Și touși, mai există niște “stafii” care se încăpățânează să-și facă treaba. Cu și mai puțini bani, cu resurse la limita subzistenței, disprețuiți total nedrept inclusiv de cititori, nu doar de loazele din politică și din fruntea instituțiilor. Loaze care consideră, absolut eronat, că dacă postează o balegă propagandistică on-line, gata, comunică direct cu cetățeanul. Care cetățean, la rândul său, este absolut convins că nu mai are nevoie de vreun intermediar, fără să priceapă că-i importantă filtrarea unui mesaj politic și că-i vitală informația nealterată de propagandă, dezvăluirile și anchetele jurnalistice. Sigur, mulți cred că este vina presei locale pentru că s-a ajuns aici. Că fiecare dintre cei care scriu aparțin cuiva, că-s plătiți prin căi obscure ca să altereze comunitatea. Este cu siguranță mult mai ușor să găsești vinovați pentru propria prostie care s-a transformat în voturi. Loazele au ajuns în funcții nu pentru că a existat o presă locală slabă, coruptă sau uneori idioată, ci pentru că oamenilor din comunitate le-a lipsit gândirea critică. Adică poți citi orice, oricum, oricând, să iei frânturi de informații de peste tot, să le filtrezi prin proprii neuroni și apoi să-ți faci o idee despre realitate. Și-am ajuns la întrebarea din titlu. Pentru asta este bună presa locală, pentru filtrare și interpretare. Dacă este asumată, cu prenume și nume, cu simpatii și antipatii politice, cu diverse contracte sau fără ele. V-o spune unul care și-a asumat tot, pe persoană fizică, de-a lungul vremii, din 2004 încoace, de la înjurături, amenințări și sărăcie, la procese și dosare penale.
Ionuț Avram
