Reportaj de Ionuț Avram: ”Trei zile în secta lui Călin Georgescu”
Revolta trezitului în conștiință a început în on-line. Netrezitul, omul nepătruns de înțelepciunea mistică a lui Călin Georgescu, n-a fost atins de mesajele repetitive ale unui algoritm pe care nu l-a înțeles nici măcar SRI-ul atunci când era musai să-l priceapă. De accea, ca orice necredincios, netrezitul a fost nevoit să vadă cu proprii ochi. Câmpul tactic, scuarul din fața Arestului Central, pe stânga Bulevardului Unirii, cum mergi spre Casa Poporului. În rolul netrezitului, subsemnatul.
Se anunțau mii de revoltați contra nedreptății anulării alegerilor, fani ai lui Călin Georgescu, oameni care au trecut barierele psihologice și s-au înregimentat în ceea ce se s-ar putea numi, lejer, o sectă. Date fiind comentariile pline de sudălmi, injurii, blesteme agramate, te-ai aștepta să găsești acolo un soi de armată de orci gata să-ți ia gâtul dacă nu ești de acord cu ei sau dacă prezinți simptomele netrezitului în conștiință.
Așadar, parchezi trotineta la loc sigur, chiar cum intri pe strada Sfântul Ilie ori pe 11 Iunie, ascunzi banana în rucsac și te îndrepți tiptil pe strada George Georgescu, nu care cumva să dai impresia de globalist părtaș al sistemului. Poate te înconjoară miile de fani georgiști și te dezbracă de idei. Surpriză, însă. Oamenii nu-s cu miile, nici măcar cu sutele, nu sunt agresivi, ci mai degrabă obosiți. Se vede însă, pe chipul lor și din atitudine, că ei chiar cred că Georgescu e un soi de văr primar al lui Iisus. De altfel, poza din campanie a acestuia (a lui Georgescu, nu a lui Iisus) e proptită fix pe stâlpul unde-i scris numele străzii. Tot de stâlp, până într-un copac, sunt prinse două bannere din cearșaf, scrise de mână. În spate, trei corturi și două mese din plastic, cu mâncare la pachet.
Trei zile la rând globalistul din mine s-a integrat printre suveraniștii lui Georgescu. În timpul zilei, încap într-un Duster al Jandarmeriei. Mai pe seară, în punctul maxim de fierbere al mesajelor pro “președintele ales”, sunt cam 200 de oameni. Cu portavoce și mesaje. Celebrul „Călin Georgescu este președinte” e preferat. Se mai urlă în portavoce de către o doamnă de vreo 70 de ani despre unitate și iubire. N-am prea priceput-o pe asta cu iubirea, din moment ce primesc zilnic mesaje de amenințări și înjurături agramate de la fanii lui Georgescu. Dar poate că cei care ies în fața arestului sunt mai buni creștini decât comentatorii on-line. Chiar dacă își produc nevoile pe lângă scările de bloc din zonă. Altfel, nu prea s-ar explica mirosul acru de pișat, vorba trupei Timpuri Noi, care nu te ia la Stere ci de pe lângă Bulevardul Unirii.
Revoltați de profesie
Da, știu că sună intertitlul ăsta cam haștagist. Sau globalist. Dar multe dintre figurile celor care participă la revoluția georgistă i-am mai văzut la mitingurile contra statului paralel, cele organizate de Dragnea. Diferența este că acum chiar vin din convingerea că Georgescu este trimisul Domnului care îi va scoate din foame, în vreme ce pe vremea PSD-ului suveranist participau pentru un salam și-o bere. Stați, nu săriți să-i înjurați, pentru că nu au nicio vină. M-am lămurit în astea trei zile, vorbind cu o parte dintre fanii georgismului (da, culmea, se poate discuta cu ei). Sunt doar victime ale unui sistem bolnav și ale unui vânzător de iluzii. Pentru ei nu contează acuzațiile DIICOT. Nici părerile unor oameni cu mult mai deștepți. Pur și simplu s-au săturat de tot. Sunt convinși că au dreptate, că Georgescu este mesia pentru societatea românească. Cei două sute de protestatari sunt dovada falimentului învățământului românesc. Nu cel de după 1990, ci cel perpetuat din 1947 încoace.
Ionuț Avram
