Ce șanse (mai) are un pol de dreapta în Bacău?
Să plecăm de la ideea că avem partide de centru-dreapta, adică PNL, USR, PMP, Reper. Ultimele două mai mici, neparlamentare dar care încă au ceva membrii care pot fi reactivați. Primele două sunt prezente în parlament și fac parte din guvernul actual și, prin vocea liderilor Ilie Bolojan și Dominic Fritz, au anunțat că vor să creeze un pol de dreapta „reformator”. De la momentul anunțului s-au întâmplat multe, printre care și execuția politică a președintelui USR, cu sprijin CCR. Liberalii au votat în parlament cot la cot la PSD și AUR legea integrității care conținea și amendamentul-dedicație pentru Fritz. Au declarat că au votat pentru a pierde bani din PNRR. Mai mult, în teritoriu, există animozități între liberali și useriști.
Bacăul este unul dintre orașele în care cele două formațiuni politice se încaieră, spre deliciul auriștilor și al pedesiștilor. Din orice parte aș privi, ca om care cred sincer în politicile de dreapta, în liberalism, nu prea pricep de ce se tot atacă liderii locali ai celor două partide. Și de aici, întrebarea: cum ar putea să-și dea mâna după ce, de vreo doi ani încoace, tot încearcă să și-o prindă în ușă? Nici deputatul Mircea Fechet, nici primarul Stanciu-Viziteu nu dau impresia că s-ar putea reconcilia iar motivele, sincer, îmi scapă. Nu cred în balivernele cu interesul public al municipiului, că liberalii blochează inițiativele primarului, astea-s sloganuri pentru cei mai creduli iar eu am îmbătrânit prin troaca politicii locale și pe alocuri, naționale. Cel mai probabil, e altceva la mijloc. Cunoscând foarte binele ambele personaje, aș putea paria că este vorba doar despre orgolii personale, despre următorul rând de alegeri locale. Orgoliile astea dăunează grav sănătății psihice a celor care cred că doar o alianță între PNL și USR care să înceapă și să ducă la capăt reforme structurale majore ale statului poate să anihileze nemernicia pesedisto-auristă. Cu bune și mai puțin bune, până la urmă, cel puțin în ultimul an, cele două formațiuni politice au arătat că sunt dispuse să miște câte ceva. Evident, nu-s populate de sfinți. Dar n-avem nevoie de profeți și sfinți, ci de personaje politice care să-și asume niște reforme fără de care România nu poate merge înainte. Cea mai importantă este reforma administrativ-teritorială. Asta nu prea se poate face dacă unii spun hăis și ceilalți cea.
Lucian Stanciu-Viziteu și Mircea Fechet sunt datori față de băcăuanii din municipiu care au votat mai mereu contra baroniadei pesediste locale și a traseismului scârbos aurist. Dacă nu se trezesc din mrejele unei păruieli stupide, alde Benea ne va rânji pe sub ochelarii bruxellezi încă mulți ani de acum înainte.
Pesedismul nu înseamnă politici de stânga, nici progresism european, ci tupeu gen Adrian Popa, deputatul PSD și protejat al lui Benea, care a câștigat concursul pentru șefia Casei de Asigurări de Sănătate a județului Bacău pentru ca apoi să ceară blocarea postului pentru a-și termina mandatul de deputat. Adică o bătaie de joc, o aroganță dusă la extrem și care ne arată pasiunea pesediștilor de a sfida pe oricine. Da, evident, nu e ilegal ceea ce a făcut Popa (normal că acel concurs a fost super corect) dar e absolut imoral. Și mai sunt exemple în tabăra pesedistă dar și în cea auristă, partidul balama al PSD. Doar verificați cum au ajuns pe funcții în instituții deconcentare nevestele, prietenele, neamurile, prințișorii și prințesele unor așa-zis luptători contra sistemului, înregimentați în AUR.
Așadar, ce șanse mai are un pol de dreapta? În Bacău, răspunsul îl pot da doar Stanciu-Viziteu și Fechet. Haideți, domnilor, lăsați orgoliile la o parte și scăpați-ne de Benea and comp!
Ionuț Avram
