Fechet vede vinovații „la vedere”. Dar cine răspunde pentru conducta de la Valea Uzului? O scurtă istorie a dezastrului

Președintele PNL Bacău, deputatul Mircea Fechet, readuce în atenție, într-o postare publică, responsabilitățile administrației locale în criza repetată a apei și critică modul în care Primăria Bacău, Consiliul Județean și Compania Regională de Apă Bacău gestionează situația.

Fechet enumeră conducerea CRAB, componența structurilor de administrație ale companiei, promisiunea electorală „Vă dau apă” a primarului Lucian-Daniel Stanciu-Viziteu, întârzierile în proiectele de reabilitare și chiar achiziția unui autoturism Volkswagen Touareg, pe care o consideră emblematică pentru prioritățile administrației. „Domnule primar, ați promis «Vă dau apă». În ultimii șase ani, băcăuanii au ajuns să vă ceară, de 2-3 ori pe an, apă. Promisiunile curg, APA NU!”, își încheie Mircea Fechet mesajul de pe Facebook.

Dar există o întrebare pe care discursul politic o ocolește

În toată această dispută, însă, rămâne o întrebare fundamentală: cine răspunde pentru aducțiunea de la Valea Uzului care a fost construită cu bani publici, recepționată în 2011 și care, după doar câțiva ani, a ajuns să fie considerată de experți ca având probleme serioase de proiectare și execuție?

Este o întrebare care nu ține de USR, PSD sau AUR și nici de actuala administrație a municipiului. Ține de istoria unei investiții începute și finalizate cu mai bine de un deceniu în urmă.

O investiție de zeci de milioane de euro, finalizată în 2011

Conducta de aducțiune Valea Uzului a fost realizată prin programul european ISPA, în cadrul proiectului „Construcția și reabilitarea aducțiunii principale care face legătura între Bacău și sursa de apă de suprafață lacul Poiana Uzului”.

Investiția a presupus realizarea unei noi aducțiuni pe aproximativ 45 de kilometri, între Valea Uzului și Grigoreni, parte a unui sistem care ajunge la circa 62 de kilometri până la zona Moinești. Noua conductă are diametrul de 1.000 mm, iar apa este transportată gravitațional pe o parte importantă a traseului.

Lucrările au fost finalizate în 2011. Presa locală relata atunci că investiția Valea Uzului fusese încheiată, iar ultimele intervenții presupuneau conectarea sistemului la infrastructura existentă. Costul întregii investiții ISPA era estimat atunci la aproximativ 24 de milioane de euro, în timp ce în documentele și dezbaterile ulterioare apare pentru tronsonul modernizat suma de aproximativ 52 de milioane de euro. Diferența ține de componentele incluse în proiectele și contractele aferente investiției, motiv pentru care cifrele trebuie raportate la exact obiectivul financiar avut în vedere.

Important este că această conductă a fost realizată în perioada administrației liberale conduse de Romeo Stavarache, fiind recepționată în 2011.

Primele semne că ceva nu este în regulă au apărut aproape imediat

Problemele nu au apărut după un sfert de secol de exploatare. Pe tronsonul nou au fost înregistrate avarii încă înainte de recepția lucrării, iar ulterior defecțiunile au continuat. În 2015, după o avarie majoră, Constantin Apostol, la acea vreme președinte al Consiliului de Administrație al CRAB, vorbea deja despre posibile greșeli de proiectare și execuție și atrăgea atenția asupra unei probleme de proiectare: pe zeci de kilometri de conductă existau doar trei vane.

Apoi a venit vara anului 2018, când Bacăul a stat aproape opt zile fără apă. O expertiză comandată de CRAB a analizat locul unei avarii și a identificat probleme extrem de serioase. La o subtraversare fusese montată o conductă de 800 mm, deși proiectul prevedea 1.000 mm. În plus, o flanșă utilizată la asamblarea conductei nu apărea nici în proiect, nici în catalogul furnizorului.

Concluzia expertului prezentată public în 2018 a fost că avaria nu fusese provocată de exploatarea greșită, ci de erori de proiectare și greșeli de execuție, fiind recomandată o expertiză extinsă asupra întregii conducte. Cu alte cuvinte, problema nu era doar că o conductă veche se spărsese. Era vorba despre o infrastructură relativ nouă, construită pentru alimentarea cu apă a Bacăului, în cazul căreia fuseseră identificate deficiențe încă de la proiectare și execuție.

Cât a costat greșeala?

Partea poate cea mai greu de explicat pentru băcăuani este că soluția pentru punerea în siguranță a conductei a ajuns să coste din nou zeci de milioane de euro.

În 2022, în urma expertizelor și analizelor tehnice, costurile estimate pentru punerea în siguranță a conductei Valea Uzului–Grigoreni ajungeau la aproximativ 25 de milioane de euro, o sumă comparabilă cu cea vehiculată pentru investiția inițială.

Într-o ședință a Consiliului Local Bacău din 2022 s-a discutat inclusiv despre alocarea a peste 50,4 milioane de lei pentru obiectivul „Punerea în siguranță a conductei de aducțiune Valea Uzului–Grigoreni”. În dezbatere s-a vorbit explicit despre necesitatea corectării atât a deficiențelor de proiectare, cât și a celor de execuție. Asta înseamnă că băcăuanilor li s-a cerut, practic, să găsească din nou bani pentru o infrastructură care fusese deja finanțată și construită.

Cine a răspuns?

Aici este punctul pe care actuala dispută politică îl evită. Nu există, în informațiile publice consultate, o condamnare penală care să stabilească faptul că o anumită persoană din administrația care a gestionat investiția din perioada 2008–2011 este personal vinovată pentru deficiențele conductei. Dimpotrivă, dosarul penal deschis ulterior în legătură cu aducțiunea a fost clasat.

Dar clasarea unui dosar penal nu schimbă concluziile tehnice ale expertizelor. Iar aceste concluzii sunt greu de ignorat: conducta a avut probleme, au fost identificate deficiențe de proiectare și execuție, iar pentru punerea ei în siguranță au fost estimate ulterior alte zeci de milioane de euro.

Prin urmare, când politicienii se ceartă astăzi pentru faptul că Bacăul rămâne fără apă, ar fi util ca memoria instituțională să nu înceapă în 2020. Problema aducțiunii Valea Uzului–Bacău are rădăcini mult mai vechi. Cum a fost posibil ca o investiție de zeci de milioane de euro, realizată prin fonduri europene și finalizată în 2011, să ajungă, după numai câțiva ani, să aibă probleme de proiectare și execuție suficient de grave încât să fie nevoie de o nouă finanțare de ordinul zecilor de milioane de euro pentru a fi pusă în siguranță?

…Și o ultimă întrebare

Dacă această conductă a fost realizată cu bani europeni, dacă au fost constatate probleme de proiectare și execuție, iar ulterior au fost necesare alte zeci de milioane pentru punerea ei în siguranță, știe Parchetul European, condus de Laura Codruța Kövesi, ce s-a întâmplat cu banii europeni investiți în această lucrare? Și a verificat cineva dacă, dincolo de eșecul tehnic, există și responsabilități privind modul în care au fost cheltuite fondurile europene?

G. Pop