„Vreau să o aduc acasă!” – Povestea cioatei de 12 milioane de ani din Comănești care l-a cucerit pe primarul Viorel Miron

În curtea Muzeului Național de Geologie din București, chiar pe Șoseaua Kiseleff, trecătorii pot admira o colecție neobișnuită de exponate în aer liber. Printre trunchiurile masive de copaci care par doar niște bușteni uitați de vreme se află și o piesă cu totul specială: o „cioată” preistorică extrasă din Bazinul Minier Comănești. Deși la prima vedere poate părea un simplu element de decor natural, acest fragment de chiparos poartă în spate o istorie de peste 10 milioane de ani și o întreagă dezbatere locală presărată cu un farmec aparte.

Declarația care a pus Comăneștiul pe harta timpului

Piesa a intrat (sau poate intra) în atenția publicului larg în urma unor declarații pline de entuziasm ale primarului din Comănești, Viorel Miron. Edilul a ținut să sublinieze valoarea inestimabilă a vestigiilor descoperite în fostele mine ale orașului: „Tronează o cioată, de pe un chiparos, atestată cu documente care are 10/12 milioane de ani. Avem date cu poză, de la ce mină a găsit-o. Am vrut să o cumpăr eu și să-i fac o protecție. Să vedem dacă mai are cineva un asemenea exemplar, o asemenea cioată… Înseamnă că noi existăm, ca teritoriu, acum 10/12 milioane. Avem o probă!”

Dincolo de mândria locală legitimă, afirmațiile au generat și o mică confuzie printre localnici, unii dintre ei imaginându-și că pe un soclu, sub cerul liber, ar putea fi expus un bloc uriaș de chihlimbar negru (succin), sau altă bogăție celebră a solului de la Comănești.

Între fragilitatea chihlimbarului și duritatea stâncii

Geologii privesc însă cu o blândețe înțelegătoare această suprapunere de termeni. În realitate, o confuzie chihlimbar și cioata fosilizată este ușor de făcut pentru cei neinițiați, ambele având origini vegetale comune:

• Chihlimbarul este doar rășina secretată de arbori, o substanță organică translucidă și extrem de fragilă. Dacă ar fi expus direct la ploaie, îngheț și raze ultraviolete, prețiosul chihlimbar negru de Comănești s-ar usca, ar crăpa și s-ar transforma în praf în doar câțiva ani.
• Cioata pietrificata, in schimb, este corpul fizic al copacului. De-a lungul mileniilor, molecule organice ale lemnului au fost înlocuite complet de minerale (silice și cuarț) prin circulația apelor subterane. Procesul a creat o replică perfectă în piatră a vechiului chiparos, capabilă să reziste fără probleme intemperiilor din curtea muzeului.

Confuzia are totuși o bază istorică reală: în vechile mine, bucăți de chihlimbar au fost găsite adesea prinse direct pe aceste trunchiuri fosilizate, acolo unde rășina cursese cu milioane de ani în urmă.

O probă științifică de netăgăduit

Dincolo de micile neînțelegeri geologice, argumentul de fond al primarului rămâne perfect valabil și validat științific. Studiile de referință publicate sub egida Academiei Române, inclusiv cercetările profesorului Nicolae Anastasiu privind bazinul carbonifer Comănești, confirmă că aceste specimene de lemn silicifiat (sau xylit) datează din perioada Miocenului superior (acum 10-12 milioane de ani).

Așadar, chiar dacă terminologia a fost adaptată într-o notă mai populară, piesa de la Comănești expusă la Muzeul de Geologie rămâne o veritabilă „carte de identitate” a teritoriului românesc. Ea demonstrează că, în timp ce peisajele și epocile se schimbă, trecutul geologic al locului rămâne la fel de neclintit ca piatra în care s-a transformat bătrânul chiparos.

G.P.